Prenumele este obligatoriu!
Numele este obligatoriu!
Prenumele este invalid!
Numele este invalid!
Adresa de email este invalidă!
Adresa de email este obligatorie!
Numărul de telefon este obligatoriu!
Adresa de email este deja înregistrată!
Parola este obligatorie!
Introduceți o parolă validă!
Introduceți minim 6 caractere!
Introduceți maxim 16 caractere!
Parolele nu sunt identice!
Vă rugăm să acceptați Regulamentul de Licitare!
Eroare de autentificare. Email-ul sau parola nu sunt corecte!
Licitația de Vară #293/2018
193C

Tânără pariziancă

[1891-1893]

Ştefan Luchian

1868, Ştefăneşti - 1916, Bucureşti
ulei și guașă pe pânză lipită pe carton, 43 × 35 cm, semnat lateral stânga, cu brun, "LUKIAN S."
Valoare estimativă: € 25.000 - 35.000

Starea de conservare: pentru informații tehnice, contactați ruxandra.dumitru@artmark.ro
Proveniență:
colecția istorică Mathilda Rădoi (1864-?); din perioada interbelică, colecția istorică Barbu Theodorescu (1905 - 1979), redactor, editor și istoric literar, apropiat al lui Nicolae Iorga. Mathilda Rădoi, născută Luchian, verișoara lui Ștefan Luchian, se năștea în familia lui Gheorghe Luchian (unchiul pictorului) și a Alexandrinei I. Movilă. Relația dintre cei doi veri avea să fie una de prietenie și afecțiune, Luchian comparând-o chiar cu o soră. Acesta avea să îi realizeze 4 portrete între 1892 și 1904 și nu o dată o va vizita pe aceasta la moșia din Filipeștii de Pădure: "dar am uitat să-ți spun că aci sunt la o verișoară, voioasă și blândă, un tip de adevărată româncă, și care mă îngrijește mai bine ca o soră" (într-o scrisoare către Virgil Cioflec din august 1903). Tot Luchian avea să realizeze și pictura decorativă din vila pe care Mathilda Rădoi și-o ridica începând cu 1896 în centrul Bucureștiului (str. Oțetari), pictură ce rămâne un document unic în cariera de pictor de fresce a lui Ștefan Luchian.
Informații documentare:
Opera este reprodusă în monografia "Luchian", Petru Comarnescu, Ionel Jianu, E.S.P.L.A., București, 1956 la cat. 38, pag. 51, sub titlul "Portret de femeie". Opera este catalogată și reprodusă în "Ștefan Luchian. Pictură, pastel, acuarelă, desen", catalog critic de Theodor Enescu, prefață de Andrei Pleșu, Editura Institutul Cultural Român, București, 2007, cat. 22, pag. 47, sub titlul "Profil de fată".
 
Adjudecat: € 47.500

În 1891 începea ultima perioadă de studii pentru Ștefan Luchian, perioadă în care, în bună măsură, pictorul își desăvârșea educația începută în clasele Școlii de Belle Arte. Prima perioadă de ședere a lui Luchian la Paris pare să fie legată mai mult de un sejur cultural, nefiind cunoscută afilierea tânărului pictor cu vreo academie liberă sau vreun atelier de artist. De altfel, prezența acestuia la Paris este menționată rar, una fiind legată de participarea sa la activitățile Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, denumită şi Liga Culturală, organizație ce își începea activitatea în ianuarie 1891. În Parisul acelor vremuri se mai regăseau la studii personalități ca Nicolae Iorga (bursier al École Pratigue des Hautes Études, secţia istorie-filosofie), dar mai ales o suită importantă de artiști din țară: pictorul, prietenul și viitorul colaborator Constantin Artachino, Alexandru Bănulescu, I. Bălănescu, Mihail Simonidy, Dimitrie Serafim sau sculptorul D.D. Mirea. Majoritatea acestor artiști puteau fi întâlniți în celebrele ateliere ale Academiei Julian, una dintre cele mai importante academii private ale perioadei moderne. Perioada petrecută de Luchian la Academia Julian și profesorii sub care acesta avea să stea la corectura săptămânală sau bisăptămânală reprezintă punctul cel mai interesant pentru cercetătorii perioadei pariziene a artistului. Robert-Fleury și Bouguereau (profesor din 1875), cele mai importante figuri ale Academiei, dar și din cadrul Școlii de Belle Arte (același Bouguereau era aici profesor din 1888) și al Salonului Oficial, apăreau în dreptul profesorilor pe care Luchian îi menționa în expozițiile din 1894 și 1895 din România, așa cum regulamentul o cerea. Pe lângă lunile petrecute la Academia (căci doar un semestru pare a fi activitatea sa în cadrul școlii), Luchian descoperea Parisul sfârșitului de secol XIX - Impresioniștii erau acceptați și apreciați la scenă deschisă, măiestria lui Manet era reconfirmată și expusă în spații publice, Monet expunea seriile de "Căpițe" (1891) și "Plopi" (1892), neo-impresioniștii începeau să redefinească și ei modernitatea, nume ca Seurat, Signac sau Pissarro impunându-se pentru totdeauna în pictura universală. Luchian își completa educația vizuală cu vizitele în muzee și prin realizarea de copii după vechi maeștri, practică preluată din sejurul de studii din München. La Louvre și Luxembourg pictorul avea să acumuleze și să contrabalanseze ceea ce putea vedea în expozițiile private sau în Saloanele Parisului din perioada 1891-1893. În ceea ce privește pictura lui Luchian și ceea ce devenea pentru câțiva ani un numitor comun al reminiscențelor stilistice pariziene, creația lui Édouard Manet (1832-1883) avea să reprezinte punctul central al intereselor pictorului român. Chiar dacă ulterior Luchian a lucrat în spiritul creației postimpresioniste, afinitățile de viziune erau extrase din pictura lui Manet, considerată încă din deceniul zece al secolului al XIX-lea precursoare atât a impresionismului, cât și a postimpresionismului.
Ca o notă de final pentru perioada extraordinară petrecută de Ștefan Luchian la Paris și ceea ce însemnase pentru el, putem aminti chiar unele cuvinte ale artistului, care, la aproape 15 ani distanță, i se destăinuia bunului său prieten și susținător, Virgil Cioflec: "Coboram pe Bd. St. Michel, vesel că pot să merg și eu ca toată lumea și mă minunam, și nu-mi venea să cred, cum de pot, așa de-o dată, să mă strecor atât de iute prin mulțimea asta enormă de oameni și trăsuri. Mă duceam spre muzeul Luxembourg cu o nerăbdare grozavă, să văz noile săli ale impresioniștilor. Eram atât de mulțumit, în locurile astea, pe care cu 14 ani în urmă, le cunoscusem atât de bine, unde făurisem atâtea iluzii...". (scrisoare adresată lui Virgil Cioflec, 14 noiembrie 1906).

Bibliografie

ENESCU, Theodor, "Ştefan Luchian: Pictură. Pastel. Acuarelă. Desen", Institutul Cultural Român, Bucureşti, 2007
JIANU, Ionel, "Luchian", Ed. Căminul Artei, Bucureşti, 1947
LASSAIGNE, Jacques, "Ştefan Luchian", Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972
OPRESCU, George, "Maeştrii picturii româneşti în secolul XIX: (Grigorescu, Andreescu, Luchian)", Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1947

Acest site folosește cookies. Navigând în continuare vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citiți mai multe aici.
x